Despre români, în general

dilema

mai acum ceva ani m-am gandit sa contribui si eu la poate singura revista normala din Romania. La sfarsitul numarului inserat in fisierul .pdf de mai sus, gasiti si articolul meu, pe care revista „Dilema” mi-a facut onoarea sa-l publice pe ultima pagina, in incheierea numarului respectiv. Observatiile din articol se mentin si cred ca se vor mentine multe generatii de-acum inainte (nu vreau sa cred ca pe veci).

UPDATE vara 2012: Acum 9 ani, revista „Dilema” a ales să-mi publice un articol, valabil astăzi şi – din păcate – mereu în România. Citez („autoplagiez” nr. 546 din 2003, ultima pagină):

„Cooperativa „Munca în zadar“ funcţionează cu sârg de mult, încă de pe vremea lui Burebista, Traian şi Decebal. Istoria ne ţine seama lucrărilor făcute degeaba. Cineva, undeva, decidea că trebuie făcut ceva, cândva anume; apoi altcineva decidea că nu (cei care au efectuat stagiul militar românesc şi obligatoriu, încă, ştiu
de ce). Şi ce dacă noi – vechi membri ai cooperativei cu pricina – suntem obişnuiţi. Dependenţa / de cale? Probabil că există mulţi concetăţeni care lucrează în acest stil. Nu avem lideri, coordonatori, manageri (pe stil nou), conducători; nu punctează nimeni această absenţă. Nu-şi face nimeni de sus griji pentru viitor; ne vom descurca la fel ca şi până acum, chiar dacă se va munci mult şi degeaba. Mostră de lucru în zadar din istoria recentă a oamenilor şi mai recenţi: s-a muncit mult în 1996 pentru a arăta tineretului studios că un nou mandat pentru moştenitorii / continuatorii FSN însemna un dezastru pentru România. Astfel că amfiteatrele s-au umplut până la refuz, iar tinerii studenţi au ascultat pătrunşi de importanţa expunerii, şi-au făcut datoria ca lideri de opinie şi au făcut astfel încât să iasă ceilalţi din urne. Iar rezultatul guvernării – ediţia ’96 – se ştie. Oricum, nu dăm semne că am vrea să ne cunoaştem istoria, nici chiar recentă, aşa că mi se pare chiar normal în aceste circumstanţe ca aceasta să se tot repete la nesfârşit. În fond, cine-mi poate da asigurări că tot ce-am spus eu aici nu este tot o activitate a aceleiaşi cooperative? Poate istoria? Aceeaşi, mai mult sau mai puţin recentă. Speranţa moare ultima.” semnat Saureign MULLER.
Acum, revin şi adaug: speranţa o fi un fel de Elodie în România, dar evenimentele recente revelează aspecte definitorii pentru români: noi ştim să ne mobilizăm perfect şi aprig doar în cazul în care distrugem, ne vindem rapid pentru bani puţini, minţim cu nonşalanţă pe toţi şi pe noi înşine.
Indiferent cine câştigă pe 29 iulie şi la toamnă, România a pierdut demult. Tot ce s-a întâmplat în ultima lună demonstrează fără putinţă de tăgadă că ţara noastră are nevoie de o cu totul altă clasă politică, educată şi responsabilă, cu viziune. Se bagă cineva?
Anunțuri

Despre saureign

Sorin Popa
Acest articol a fost publicat în Personal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s